1877

Acceptam existenta dispozitivelor de redare a sunetului fara a o mai cerceta. Insa cum a aparut acest device? In urma experimentelor inovatoare din Franta, inventatorul american Thomas Edison a prezentat publicatiei de specialitate "Scientific American" in urma cu mai bine de 140 de ani fonograful, cel dintai precursor al pick-up-ului. In laboratorul sau din Menlo Park, California, Edison l-a insarcinat pe unul din colaboratorii sai de nadejde, John Kruesi, cu acest proiect, facandu-l astfel creatorul de facto al acestui dispozitiv.

Un ac imprimator inregistra sunetele pe o folie groasa de staniu infasurata in jurul unui cilindru. Primul cantec imprimat cu ajutorul acestei tehnici a fost "Mary had a little lamb" refren pe care Kreusi l-a strigat la "microfonul" dispozitivului. Dupa 5 ani Alexander Graham Bell inventatorul telefonului a imbunatatit inventia lui Kruesi, in acest fel aparand urmatorul precursor al pick-up-ului - gramofonul. Folia de staniu era inlocuita de ceara fapt care permitea redarea sunetului la un standard calitativ superior. Tehnologia facea primii ei pasi.

  1887

Un alt inventator germano-american Emile Berliner a patentat in cele din urma gramofonul care folosea discuri de zinc pentru a imprima sunetul. O proto-inregistrare cu alte cuvinte. Zincul a fost inlocuit la scurt timp cu un compus pe baza de cauciuc numit ebonita. La inceputul secolului 20 acesta a lasat la randul sau locul sherlacului, derivat dintr-o rasina secretata de o specie de gandac asiatic. Acolo unde dispozitivul lui Edison era considerat de contemporani o inovatie, "o masina care vorbea", National Gramophone Company a vazut potentialul muzical si de divertisment in acest dispozitiv cu o mecanica fina asemanatoare ceasului. Discurile de sherlac au ramas formatul predominant pana in anii 40.

In zorii secolului 20 incepea sa se dezvolte la nivel global o piata pentru discurile de 10 inch cu 78 de rotatii pe minut. Primele staruri ale imprimarilor audio erau interpreti de opera precum Nellie Melba si Enrico Caruso ale caror voci s-au facut auzite dincolo de arealul salii de spectacol datorita acestui prim dispozitiv de redare a sunetului produs la scara larga.

Discurile si cilindrii erau in competitie ca si format de imprimare a sunetului insa cererea pentru cele din urma a inceput sa scada. Discurile erau mai usor de produs, comercializat si depozitat.

Patefoanele mecanice cu manivela incep sa fie treptat inlocuite de echivalentul lor cu motor electric. Mecanismul cu arc este inlocuit cu un disc volant de frictiune asemanator sistemului de ambreiaj al unui autovehicul pentru a asigura constanta vitezei de redare a sunetului. In acest moment are loc sciziunea evolutiva - sistemele tip combina si pick-up-urile devin device-uri complet diferite. 

Boom-ul radiodifuziunii din anii 20 a afectat puternic piata discurilor de patefon. Sistemele combinate incep sa devina populare si includ amplificare incorporata, difuzoare si radio. Abia in anii 60 acesta devine un device dedicat, o entitate individuala care avea nevoie de amplificare si boxe pentru a transforma semnalul electric in sunet.

Industria muzicala si implicit pick-up-ul se aflau intr-o situatie disperata. Criza din 1929 le-a redus amandurora vanzarile aproape la zero. A fost cea mai acuta criza din toate timpurile care a lovit muzica in format analogic, depasind chiar si perioada de la inceputul secolului 21 cand a intrat pe piata muzica in format digital. 

In 1934 compania RCA Victor a inceput comercializarea modelului Duo Jr. primul pick-up dedicat care avea posibilitatea de conectare la difuzorul unui radio. Cu toate acestea tonomatele au pastrat industria muzicala in viata de-a lungul acestor ani arizi din punct de vedere economic. Intre timp Dj-ii care puneau muzica la radio erau numiti "spatule de intors clatita".

Inovatiile tehnologice din Al 2-lea Razboi Mondial au insemnat un pas inainte pentru mijloacele de stocare a semnalului audio analogic. Marina americana implementeaza inregistrarea cu un spectru de frecventa  mai larg, asa numitele "V Discs" cu un diametru de 16 inchi si viteza de redare de 33 de rotatii pe minut fiind cu un pas mai aproape de discul contemporan. Peter Goldmark, seful departamentului de cercetare al companiei CBS Columbia din Statele Unite realizeaza un model de 12 inchi cu o viteza de 33.3 de rotatii pe minut cu piste fine care permiteau o redare la un standard calitativ superior. Alaturi de aceasta inovatie a implementat si bratul usor precum si acul de safir in mecanismul de citire al platanului.
Rezultatul muncii lui, discul de 12 inchi si 33.3 rotatii pe minut pe suport realizat dintr-un compus plastic -vinylit sau vinyl- care a inlocuit sherlacul, a debutat in 1948 in timp ce compania rivala RCA Victor a reactionat in anul imediat urmator cu varianta de 7 inchi si 45 de rotatii pe minut.

Ambele variante au devenit standarde pentru albume si single-uri atat in materie de diametru cat si de viteza de rotatie. Cu toate acestea pick-up-urile cu 3 viteze (inclusiv optiunea de 78 de rotatii pe minut) au ramas populare in urmatoarele decade precum si sistemele mecanizate care schimbau in mod automat discurile aflate pe un lung ax stivuitor.
In nordul Angliei "disk jockeys" ambulanti precum Berntrand Thorpe, Ron Diggins si Jimmy Savile (da din pacate acel individ) au introdus in premiera conceptul de dans in public fara muzica live ci rulata in mod alternativ de pe 2 platane conectate la un sistem de amplificare. Ideea avea sa devina populara...

 

Alegerea standard pentru uzul domestic erau sistemele all-in-one in carcasa din lemn. Cu toate acestea impatimitii "audiofili" au dezvoltat sisteme hand-made in care fiecare componenta era achizitionata de la producatori diferiti si montata manual, inclusiv platanele. Practica a stat la baza formarii unei subculturi a asamblarii "do it yourself" cu imitatii ale platanelor Gararrd sau Thorens si doze Grado Labs.
Au inceput sa apara sisteme stereo introduse de compania Pye din Marea Britanie in cadrul carora acul dozei nu se mai misca doar orizontal ci si vertical pentru a adauga inca o dimensiune sonica furnizand semnale diferite pe canalul stang si drept. La ora respectiva transmisia cu roata intermediara, un sistem cu rola de cauciuc, propulsat electric, era cea mai populara metoda incorporata de punere in miscare a platanelor, fiind insa la scurt timp inlocuita de mult mai populara transmisie prin curea. Termenul "high fidelity", prescurtat hi-fi, a fost introdus pentru a descrie echipamentele care ofereau redarea sunetului la cel mai inalt standard calitativ.

Odata cu boom-ul de discuri LP din industria muzicala de dupa aparitia albumului celor de la Beatles Sgt. Pepper"s Lonely Hearts Club Band a urmat si o cerere vasta de platane care sa poata deservi formatul nou aparut, cu o capacitate extinsa de stocare. Modelul Dual 1009 cu schimbator automat de discuri era alegerea standard in perioada respectiva, insa impatimitii priveau tehnologia cu scepticism intrucat discurile se puteau deteriora cu usurinta daca erau stivuite.

Compania Acoustic Research cu sediul in Massachusetts a venit cu o solutie ieftina folosind pentru produsele lor platane cu schimbare manuala. Incepand cu 1965 divizia Panasonic a celor de la Matsushita Corporation a lansat Technics, brand realizat pentru piata hi-fi aflata in plina dezvoltare. Acestia produc in 1969 modelul SP-10, primul pick-up la care transmisia miscarii de la motor la platan era directa si nu prin curea. Cu toate acestea, la sfarsitul anilor 60, Francis Grasso de la clubul Sancturay din New York, "parintele" meseriei de DJ in acceptiunea moderna, inca folosea platane Thorens cu transmisie prin curea, fara regulator de viteza.

Modelele Technics SL-1100 si SL-1200 aparute in 1971 respectiv 1972 erau destinate uzului domestic insa cel din urma a capatat popularitate si in cluburile de disco din Statele Unite aflate in plina dezvoltare si mai tarziu in comunitatea hip hop alaturi de discul single de 12 inchi. Produsele Technics erau robuste cu motor puternic si o calibrare precisa a vitezei de rotatie.

Technics SL-1100 si SL-1200

DJ-i de la "bunicul" muzicii house din legendarul club Paradise Garage Larry Levan pana la inventatorul hip-hop-ului din Bronx Kool Herc au preferat initial modele scumpe high-end de la producatorul Thorens insa in anul 1979 apare modelul Technics 1200MK2s promovat ca "indeajuns de robust ca sa faca fata beat-ului de disco si indeajuns de precis ca sa il tina", adaptat uzului profesional. Acesta reprezenta o imbunatatire a modelului initial 1200s, construit sa aboarba mai bine vibratia bratului de pick-up, avand o viteza de pornire mai mare si potentiometru de reglare a vitezei de rotatie.

Acestea puteau fi utilizate si pentru un nou concept aparut in cultura platanelor - scratching - folosirea in mod creativ a zgomotului aparut la miscarea brusca a discului in ambele directii intr-un ritm compatibil cu tempo-ul piesei. In urmatorul sfert de veac Technics a ramas numele de referinta in acest domeniu in ciuda aspectului altor marci care sustineau ca sunt superioare tehnologic la un capitol sau altul.

In acelasi timp avangardisti care puneau accentul pe latura artistica precum japonezul Otomo Yoshihide si americano-elvetianul Christian Marclay abuzau de platane in cadrul recitalurilor lor folosindu-le cu capul in jos, adaptandu-le, incercand sa scoata noi sunete cu ajutorul acestora.

Influenta acestor artisti avea sa isi puna amprenta si pe activitatea altor performeri 20 de ani mai tarziu odata cu ascensiunea curentului "turntablism" - manipularea sunetului, crearea unor piese muzicale, efecte de sunet, mixaje si alte beat-uri sau sunete originale prin utilizarea a 2 platane si a unui mixer care permitea combinarea celor 2 semnale - si a unor nume precum Mix Master Mike sau DJ Spooky, in timp ce faimoasa rutina de mixare "cu capul in jos" a lui DJ Marky le datoreaza cu siguranta acestor pionieri specificul sau inedit.

In ceea ce priveste uzul domestic platanul era pe cale de disparitie in timp ce CD-ul devenea din ce in ce mai popular ca si mediu de stocare a muzicii. Cu toate acestea in cluburi vinilul era bine mersi. Ca urmare a exploziei curentului acid house in anul 1988 cererea de pe piata vinilurilor si a aparatelor dedicate a capatat un caracter vorace.

Technics era alegerea standard insa un val nou de cluburi si DJ-i care invatau de la pionierii hip hopului erau axati pe alegerea combinatiei ideale de doza si ac - unul rezistent la uzura si cu o precizie deosebita. Branduri precum Stanton, Gemini, Numark si Ortofon dintre care unele existau deja de foarte multe timp au constatat ca produsele lor au inceput sa aiba mare cautare.

Mijlocul anilor "80 marcheaza si intemeierea Disco Mix Club o organizatie britanica care furniza DJ-ilor editii limitate cu remixuri ale unor piese, megamixuri si o noua revista - Mixmag. Competitia lor anuala DMC Mixing Championships care in 1987 era doar la a 2-a editie a devenit un etalon in materie de ce poate sa faca un DJ cu platanele.

Dupa cateva decade de prototipuri experimentale, a aparut modelul ELP LT-1XA - pick-up cu laser. Doua fascicule citeau santurile vinylului si redau muzica fara a uza discul, insa in ciuda fidelitatii audio impresionante, inovatia s-a bucurat de putin succes in randul publicului. Pe de alta parte Pioneer experimenta cu cd playere care incercau sa reproduca experienta participarii active la manipularea discului. Au intreprins acest lucru de mai multe ori de-a lungul anilor "90 cu modelul anului 1994 CDJ-500, reusind sa atinga acest obiectiv cu adevarat doar in anul 2001 cu modelul CDJ-1000.

Cu toate acestea marii DJ-i ai epocii de la Sasha la Jeremy Healy foloseau in continuare vinylul. Companii precum Numark, Vestax si Gemini au lansat modele competitive, insa Technics domina in continuare piata. Unii DJ-i, in special greii muzicii techno Carl Cox si Jeff Mills au gasit sistemul cu 2 platane restricitv, extinzandu-l la 3.

Zorii secolului 21 au marcat o scadere drastica a interesului pentru pick-up-uri. Odata cu ascensiunea formatului digital, piata de vinyluri a ajuns in scurt timp pe cale de disparitie. Pana si celebrele serii Technics 1200 si 1210 au fost "ghilotinate", fiind scoase din productie in 2010. CD playerele deck erau mai adaptabile cerintelor vremurilor. Incepand cu modelul CDJ-400 din anul 2007 toate modelele de CD playere ale producatorului Pioneer erau dotate cu port USB.
Cu toate acestea viitorul acestor device-uri a parut pentru o vreme unul virtual cu laptop, mouse si Midi care controlau mp3-uri si wav-uri. Softuri precum Ableton sau Traktor realizat de cei de la Native Instruments ofereau DJ-ilor posibilitatea de a pune fragmente de piese in bucla, a sincroniza automat beaturile a 2 piese si a aplica efecte la un nivel la care DJ-ii din epocile anterioare nici nu ar fi visat. Alaturi de aceste schimbari a aparut un nou tip de pick-up a carui unica destinatie era sa prelucreze formatul vinyl in format digital, converting muzica in date.

  2017

Perioada de glorie a formaturilor virtuale s-a dovedit a fi una temporara. Dj-ilor le lipsea aspectul manipularii fizice a sistemelor deck, iar spectatorii nu doreau sa-i vada butonand la un laptop asemenea unui functionar afundat in calcul tabelar.

Interfata Final Scratch a celor de la Stanton a fost unul dintre primii lideri de piata in materie de solutii care permiteau ca muzica in format digital sa fie manipulata ca si cea de pe vynil prin intermediul unui sistem traditional de pick-up, fiind insa surclasat de Serato Scratch Live, sistem hardware-software in cadrul caruia miscarea platanului-controller prevazut cu markeri era echivalata cu o rulare sau derulare rapida a fisierului digital. Aceasta la randul sau a dus la aparitia pachetului software Serato DJ care poate fi folosit cu sisteme deck sau individual. Intre timp exista o multitudine de tehnologii de ultima ora pentru sistemele pick-up care deservesc atat profesionistii cat si melomanii.

Vanzatorii de vinyl-uri probeaza discurile folosind pick-up-uri portabile precum modelul tip servieta GPO Retro Attaché alimentat cu baterii si cu difuzoare incorporate. In anul 2016 Numark implementeaza si ei aceasta idee in modelul PT01 Scratch care venea cu un switch pentru scratch si un sistem anti-derapaj al dozei pentru o versatilitate sporita. O multitudine de sisteme tip controller combina in momentul de fata aspectul seriei CDJ cu nenumarate optiuni de efecte de studiou sau alte tipuri de modelare a sunetului.

Intre timp renasterea vynilului e salutata prin pick-upuri de ultima generatie precum Reloop RP-8000, Numark TTXUSB, si Stanton STR8.150. care incorporeaza o paleta larga de tehnologii de la functie de transpunere in alta tonalitate pana la butoane midi programabile si multe altele.

Modelele Technics 1210 au devenit piese de colectionari astfel incat in cursul anului 2016 acestea au reaparut in varianta noua dar totodata neschimbata prin clasicile serii relansate 1200G si 1210GR.

Technics SL-1200G si SL-1200GR

A fost un drum lung de la fonograful lui Edison cu cilindru infasurat in folie de staniu in 1877 insa nu chiar atat de diferit de seturile folosite de primii DJ-i moderni din anii 70. Discurile se rotesc intr-o directie si se intorc rotindu-se din cealalta. Si se tot rotesc, si se rotesc si se rotesc la 33.3 sau 45 de rotatii pe minut.

Editor: Bercea Razvan

Tweet