Istoria Magnetofonului - https://unsplash.com/photos/gnhxvdGmGG8
Incepand cu secolul 16 oamenii au incercat sa inventeze un dispozitiv care sa isi poata "aminti" vocea unei persoane sau muzica interpretata de aceasta.
Au trebuit sa astepte pana in 1877 cand TA Edison inventeaza primul dispozitiv de inregistrare autentic functional folosind un cilindru acoperit cu parafina. Incepand de la aceasta inventie se va ajunge pas cu pas la vinil asa cum il stim in ziua de azi.
Adevarata inregistrare pe suport magnetic a luat fiinta in 1898 multumita muncii inventatorului danez Vlademar Poulsen. Lucrand la niste accesorii pentru telegraf acesta inventeaza "telegrafonul" un dispozitiv de inregistrare care folosea sarma de otel pe post de suport magnetic care se derula in fata unui electromagnet.
Telegrafon 1915 - Poulsen
Inventia castiga premiul 1 la Expozitia din Paris din 1900 si e patentata in SUA unde Poulsen incepe sa produca masini de dictat (precursoarele reportofonului) si dispozitive de inregistrare a convorbirilor telefonice. Din pacate, cum de multe ori se intampla cu inventiile avangardiste, publicul nu primeste bine aceste noi produse si Poulsen inchide fabrica in jurul anului 1920 si abandoneaza aceste proiecte.
Pe parcursul anilor 30 inginerii germani redescopera inventia lui Poulsen si o implementeaza pentru uz militar. Hitler da credit potentialului noului dispozitiv si insista ca acesta sa fie imbunatatit. Cativa ani mai tarziu acesta isi va transmite cu ajutorul aparatelor de inregistrare pe suport magnetic discursurile in mai multe orase fara a putea fi localizat de fortele inamice. Contributia majora din partea inginerilor de la AEG TELEFUNKEN prima fabrica germana de dispozitive electrice (va spune ceva acest nume?) la dispozitivele de inregistrare pe suport magnetic este inlocuirea sarmei de otel cu o banda subtire de celuloza/polietilena captusita cu particule magnetizabile.
In 1934 compania BASF (actualmente una din cele mai mari companii de produse chimice - brand de suporturi magnetice de larg consum care avea sa devina EMTEC mai tarziu un brand al MPO si in prezent RMGI) la cerea tehnicienilor AEG, produce prima banda magnetica pe suport plastic. Banda pe suport plastic are numeroase avantaje: e mai usoara decat sarma de otel si mai putin periculoasa (aceasta era foarte zgomotoasa si taia ca o lama) mai rezistenta decat banda din celuloza (care se rupea adesea) si deasupra de toate putea fi stearsa si de nenumarate ori.
Magnetofon AEG - Prototip 1934
In 1935 AEG perfectioneaza in mod definitiv magnetofonul si inregistreaza pentru prima data London Philarmonic Orchestra.
Mai tarziu in 1940-41 inginerii AEG Weber si Von Braunmuhl, descopera si aplica tehnica BIAS inregistrarilor pe suport magnetic imbunatatind magnetofonul in cadrul primului dispozitiv "hifi" din istorie. Acesta e foarte asemanator cu magnetofoanele cu role folosite mai tarziu in studiourile de inregistrari din Europa unele dintre ele functionand pana in ziua de astazi.
In 1945 la sfarsitul celui de al 2-lea Razboi Mondial tehnicienii americani si britanici incep sa trateze cu ignoranta dispozitivele de inregistrare pe suport magnetic. Acestia gasesc magnetofoane abandonate in orasele germane ocupate si incep sa le studieze transferandu-le in America impreuna cu patentele acestora. In acest fel inregistratorul magnetic este "redescoperit".
Magnetofoane AEG - K1, K2
Magnetofon AEG - K1
Magnetofon AEG - K2
In 1946 compania AMPEX alaturi de Alexander M. Poniatoff si Jack Mullin (tehnicianul insarcinat sa studieze magnetofonul) incepe sa produca primele magnetofoane pentru uz exclusiv guvernamental. Importanta magnetofoanelor a devenit foarte curand evidenta si pentru si pentru industria muzicala si cinematografica. Totodata compania 3M ("Scotch") incepe sa produca benzi magnetice pe suport plastic.
In 1947 odata cu modelul Scotch 100 al celor de la 3M industria producatoare de benzi magnetice din America trece la productia pe scara larga.
La 25 aprilie 1948 are loc prima inregistrare comerciala a emisiunii "Bing Crosby Show" efectuata de Jack Mullin care foloseste un model AMPEX 200 pentru o radiodifuzare ulterioara. Bing Crosby avea sa dea un impuls puternic dezvoltarii companiei devenind principalul investitor al acesteia.
Magnetofon de studio - AMPEX 200
Jocurile sunt facute. Incepe era moderna a inregistrarii pe suport magnetic.
Principala problema a magnetofoanelor e ca sunt prea mari si grele fiind dificil de utilizat pentru inregistrari live datorita transportarii anevoioase si a necesitatii unei surse fixe de curent electric de mare putere.
in 1949 un elvetian pe nume Willi Studer produce dupa o perioada de cercetare un magnetofon compact care avea insa in continuare nevoie de o sursa de alimentare de la retea.
In 1951 compania Studer se separa in 2 branduri: STUDER produce echipamente de studio in timp ce REVOX se axeaza pe productia de aparate semi-profesioniste si pentru audio-amatori (desi nu tocmai pentru larg consum). Inregistrarile pe suport magnetic sunt disponibile acum la scara larga. Ulterior modelele cu doua bobine REVOX A77 si B77 aveau sa fie produse in sute de mii de exemplare si vandute pe intregul mapamond.
Magnetofon de studio - STUDER A27
In 1951 un alt elvetian Stefan Kudelsky inca student construieste acasa de unul singur primul prototip al modelului NAGRA 1 un magnetofon usor, mic, profesional, total portabil care avea sa devina un nume de referinta in radio, televiziune, cinema si sfera reportajelor de ziar. Avea sa fie utilizat in orice regim si in situatii diferite de la cucerirea Everestului pana la misiuni spatiale. A fost produs in peste un milion de unitati si continua sa raman in productie pana in ziua de azi.
NAGRA IV-S
In 1955 este produs primul model multitrack de serie de catre Ampex Company pe baza inventiei si a imbunatatirilor ulterioare ale sistemului de inregistrare multitrack ale lui Les Paul (da, producatorul chitarelor de renume international Gibson Les Paul).
In 1955 apar pe piata primele benzi de magnetofon preinregistrare. Incepe epoca de aur a inregistrarilor pe suport magnetic (cu o uimitoare calitate si muzicalitate care persista chiar si in ziua de astazi in multe cazuri).
In 1964Royal Philips Company introduce casetofonul compact (faimosul model K7) un dispozitiv de inregistrare lo-fi (de fidelitate scazuta) pe suport magnetic portabil si ieftin care folosea un mic cartus (caseta) care avea sa devina in urmatorii ani cel mai utilizat suport magnetic.
in 1967Beatles inregisreaza faimosul album Stg. Pepper in studioul Abbey Road folosind doua magnetofoane J37 cu 4 track-uri.
Magnetofon de studio - STUDER J37
Magnetofoanele joaca un rol important in industria muzicala permitand inregistrarea multitrack cu decalarea pistelor (LP-ul lui Mike Oldfield Tubular Bells renumit la nivel international inregistrat in 1973 pe un dispozitiv Ampex cu 16 track-uri este cel mai insemnat exemplu al acestei tehnici) si editarea benzii (un cut and paste "fizic" al benzii) acordand posibilitati nelimitate muzicienilor si inginerilor de sunet.
Mai mult decat reusesc cuvintele acest clip (dement) ilustreaza utilitatea editarii benzii. Porniti sunetul calculatorului si amuzati-va.
Incepand cu sfarsitul anilor 80 magnetofoanele analogice cu role sunt inlocuite de dispozitive DAT (casete audio digitale) si in ultimii ani ai acestor decade de sisteme HDR (v-ati gandit ca hard-disk-ul e si el pana la urma un mini-magnetofon?). Glorioasele firme precum AMPEX sau TELEFUNKEN sunt inchise, iar altele precum Studer, Revox sau Nagra au trecut prin restructurari profunde si se reorienteaza catre noile tehnologii.
DAT FOSTEX D-10 Digital
Din fericire mai exista pretutindeni in lume o gramada de magnetofoane analogice pline de fascinatie si muzicalitate nesecata si o gramada de benzi de calitate superioara si benzi originale de ascultat.
Pana in ziua de astazi unele studiouri (administrate cu abilitate) si muzicieni (buni) aflati in cautarea unui sunet de inalta calitate isi inregistreaza si masterizeaza materialele cu ajutorul magnetofoanelor.
